Cu riscul major de a-mi supara cativa prieteni m-am gandit ca merita sa scriu cate ceva despre acest subiect (am asteptat sa se termine cu aceasta isterie generala,astfel incat sa pot sa pun problema intr-o maniera cat mai relaxanta)
Multi vad in Emo kid-ul actual taiatul de vene. Eu vad in emo-kid-ul actual dorinta specifica genratiei actuale,dorinta de a apartine unei categorii. In primul rand,hai sa fac lumea sa ma urasca : acei copii care doresc din tot sufletul sa fie “emo” sunt niste copii idioti. Emo nu devii,emo esti,emo te nasti.
A fii emo nu inseamna : sa atragi baieti/fete prin stilul tau ” rock” ….o persoana “iemoh”(cu h mut ,frantuzesc) este o persoana cu probleme de socializare ,o persoana care are probleme emotionale ,care prin plans se descarca . Iar (aviz cocalarilor) in spatele taiatului la vene se ascunde o depresie,o trauma,o pierdere. Multi o sa ziceti ca nu are nici un rost sa te sinucizi : eu va intreb:
Daca o persoana isi pierde ambii parinti,este crescuta de o matusa doar pentru alocatie…este batuta in fiecare zi de unchiul alcoolic,este marginbalizata si luata in bataie-de-joc la scoala ,este pur si simplu neutra in societate…ce recomandati?
Sa fie mai deschisa?…Sa incerce sa-si faca prieteni?! ,,,,nu ma faceti sa rad. Astfel de cazuri DUC LA SINUCIDERE.
Nu tampenii de genul : m-am certat cu o prietena,am luat un 4,m-am despartit de Dorel sau nu mai stiu eu ce shit-uri.
Eu nu inteleg de ce,daca esti emotiv sau iemoh…tre’ sa te imbraci in negru. Poti sa-ti “accepti sentimentele” si sa fii wanna be,sau sa plangi si imbracat in roz….
Fetele emo care cauta baieti emo ca sa faca un copil emo …(adica aia care se cauta numai pentru imagine) sunt din start ratati (si imi pare rau daca o sa va simtiti si o sa imi sariti in cap). Hai sa fim seriosi,o persoana emo este o persoana cu probleme emotionale….Adevaratul emo kid se afla printre noi,imbracat in galben care sta pe o banca si se uita la o frunza si varsa o lacrima(a se citii ca varsa o lacrimi fara sa i se intinda tona de creion cu care este dat la ochi).
Multi emo se dau rockeri adevarati. ( optional Toki(y?)o Hotel)…Acum sincer,are si rockerul o demniotate si o libertate de gandire…m-am saturat de copii ieftine. Concluzia: emoidul imbracat in negru (ATENTIE! emoidul NU => rocker ) este un emoid wanna be….
Respect!
Permalink
Scrieti un comentariu
Mi-am propus sa nu scriu si despre cartile clasice pentru ca nu prea am ce comenta. Insa nu demult am terminat cartea si pot sa afirm ca este una dintre cele mai bune citite vreodata. Este genul de carte care are cate putin din toate. Este scrisa in stilul inegalabil al lui Jerome K. Jerome ,este o carte cu un omor spumos,savuros si de durata. Are ceva istorie destul de folositoare si bineinteles ceva legaat de navigatie. Pot sa zic ca m-am…distrat atunci cand am citit-o.Nu ii dadeam mari sanse atunci cand am luat-o. Statea singura pe un raft prafuit si am zis ca nu am nimic de pierdut…si chiar nu am avut.
Regret ca ultima oara cand am mers la librarie (vineri) nu am gasit si partea a II-a , Trei pe doua biciclete. dar momentan am alte trei carti de terminat si ,din fericire…o cunosc pe bibliotecara asa ca am lectura asigurata (:
Multe nu cred ca mai am de comentat,o capodopera literara facuta de un geniu umorist si o recomand (;
Permalink
Scrieti un comentariu
Imi incep intr-un mod direct prima mea postare pe acest blog 
si voi aborda subiectul …ei bine….Twilight .
M-a omorat curiozitatea si am intrat intr-o librarie sa-mi iau mirifica carte care se anunta putin spus “geniala” , “mirifica” “extraordinar de nemaipomenit de incredibil de cul” . Bineinteles ca m-am luat cu altele si am iesit din librarie fara cartea pe care o doream (nu regret) asa ca am apelat la colega de banca care mi-a imprumutat primele doua volume. Si le-am citit (adica nu vorbesc ca sa ma aflu in treaba) si…..daca nu erau imprumutate si daca nu ar fii costat un milion impreuna le defenestram fara nici cea mai mica urma de regret.
Bine,exagerez,am citit carti mult mult mult mai slabe decat aceasta. Subiectul nu pot sa spun ca este de aruncat in WC si de tras apa dupa (desigur,este un destin bun ) dar nu,cartea este …mda….acceptabila. Insa nu isi merita prestigiosul prestigiu. Este o carta apreciata de marea pleiada de adolescente frustrate care sunt la prima lor carte si care nu au inteles ca se citeste de la stanga la dreapta. Toate fetele sunt obsedate de ” Amurg” ,toate te agaseaza cu intrebarea daca…ei bine…daca ai vazut filmul.
Ce mi-a lasat un gust amar in gura a fost pagina cu multumiri de la finalul cartilor. Pagina prin care autoarea tinea sa multumeasca tuturor persoanelor care au ajutat-o . Eram sigura ca in ritmul acela urma sa multumeasca vecinilor, persoanelor inca ne-nascute, lu’ Tzatza’ Floarea,lu’ Tanti Mita pentru marmelada facuta, lui Marilyn Manson pentru sfaturile cu privire la scosul limbii , lui Bill pentru demonstratia de bagat parul in priza ,celor de la Tokio Hotel ca au uitat y-ul ETC . Cred ca (virgula) cartea aceea este cumparata pentru multumiri.
Subiect pueril,personaje banale si un pret cam….mare. Sincer,actiunea se lungea inutil pe 300 si ceva de pagini (Amurg) cat TOT ce sa zicem ca merita,este pe la final….. Cum spuneam,o carte facuta in 3 luni din plictiseala. O carte cu tupeu…
Presimt anti-fani…nu ma intereseaza …
Permalink
2 Comentarii
